Am ajuns in Aeroportul Otopeni cu 2 ore inainte de zbor, adica pe la ora 12.30. Mai zburasem cu
Fly Dubai si stiam ca este o companie buna, adica ofera servicii bune, aeronave noi, nu are intarzieri si ai tot confortul necesar pe timpul zborului, indeosebi spatiu la picioare, care chiar si la clasa economic a fost mai mult decat suficient. Surpriza a fost ca aceasta companie low cost din Emiratele Arabe Unite ofera mai nou si serviciu de catering la bord, iar mancarea a fost delicioasa. Asa ca puteti aveti deplina incredere in Fly Dubai care are o multime de zboruri spre destinatii exotice la preturi decente si uneori chiar cele mai mici de pe piata. Am adormit in timpul zborului si culmea, nici la aterizare nu m-am trezit, atat fusese de lina si bine executata.
Am aterizat in Colombo la ora locala 05.25, pe principiul romanesc
cine se scoala devreme, departe ajunge! Ceea ce de data asta se dovedise a fi adevarat, nu?! Am trecut de controlul vizelor (eu aveam deja viza de Sri Lanka, pe care o obtinusem in urma unei aplicatii online pe site-ul guvernului
http://www.eta.gov.lk/slvisa/ ). Cetatenii romani trebuie sa obtina viza de intrare in Sri Lanka in prealabil, in Romania. Aceasta costa 30 de dolari si se plateste cu cardul direct la link-ul de mai sus. Asa ca sa fiti atenti daca vi se da in avion de completat un formular pentru viza (asa cum mi s-a dat si mie), nu va mai obositi sa-l completati (asa cum am facut eu din nestiinta), pentru ca nu veti avea nevoie de el, daca aveti viza obtinuta in prealabil. O sa vedeti in aeroport un biroul mare de Immigrations, nu va duceti acolo, pentru ca la fel, este pentru cei care obtin viza in aeroport. Mergeti direct la controlul pasapoartelor, ocazie cu care vi se va cere si viza, pe care va sugerez sa o aveti in format printat (desi ea se obtine in format electronic, faceti un print dupa ce o primiti pe e-mail). Dupa cele 5 minute cat a durat verificarea documentelor de calatorie, mi-am ridicat bagajul si m-am indreptat spre iesire, cu gandul la soferul care ma asteapta in aeroport pentru transfer, serviciu pe care-l aranjasem de acasa. Era un puhoi de lume la iesire si o armata de soferi, toti gata sa sara pe mine. In marea aceea de oameni, toti cu pancarte cu numele a diverse firme de transport, parea imposibil sa gasesc soferul meu, asa ca l-am intrebat pe un sofer care se tinea de mine si caruia ii spusesem ca am deja transferul aranjat, unde se afla agentia pe care o cautam. A sarit repede si mi l-a aratat pe omul de la agentia locala care din doi pasi s-a ivit din multime si a venit spre mine zambind. M-a impresionat acest om, avea umerii aplecati si o figura blajina si blanda. Mi-a spus imediat unde sa schimb banii in aeroport, la Sampath Bank, care avea cel mai bun curs, 1 euro = 145 rupi (LKR) si intr-adevar acolo era cea mai multa lume. Dupa ce am trecut de Arrivals, am intrat pe un coridor intunecat si fara aer conditionat. Am simtit pentru prima data aerul cald si sufocant din Sri Lanka cu care trebuia sa ma obisnuiesc in urmatoarele zile. Trecand prin acel coridor, am vazut pe partea stanga o fereastra cu zabrele din fier care dadea spre o gradina superba, iar fumatoarea din mine a ochit imediat o scrumiera, asa ca prima oprire in Colombo a fost la locul de fumat. Ghidul meu m-a intrebat daca mi-e sete si s-a oferit sa-mi cumpere o sticla cu apa.
Gata cu viciile, ne indreptam cu adevarat spre iesire, unde ne asteapta soferul. Acolo, surpriza! Era incredibil si nici in cele mai frumoase vise nu m-as fi gandit ca masina care ma astepta era rezervata pentru mine! Era un BMW negru, care sclipea in soare, cu tapiterie bej deschis, aer conditionat si muzica ambientala care parea un susur dulce de izvor in urechile mele infundate de la atatea ore de zbor. Soferul a iesit imediat si mi-a pus bagajul in portbagaj, i-am dat 200 de rupi ghidului care a ramas in aeorport, probabil mai avea de asteptat si alti turisti in acea zi. Am pornit spre orasul
Kalutara, care se afla la 98 km de aeroportul din Colombo. Imi era atat de somn, incat as fi adormit intr-o secunda, ma usturau pleoapele si totusi ma fortam sa tin ochii deschisi. Eram pentru prima data in Colombo si doream sa prind cu puterile stoarse de oboseala tot ce mi se perinda in fata ochilor, lumea pe trotuar, femeile imbracate in sari, oameni care maturau frunzele uscate din fata pravaliilor, cladirile cenusii pe care erau afisate reclame colorate si nume de firme cu litere mari argintii, apoi cate un copac urias plin de flori rosii care spargea monotonia cladirilor din beton. Colombo parea un adevarat bazar in aer liber, cu pravalii si dughene care se intindeau pana in strada si cu un furnicar de oameni care inundau strazile in zorii zilei. Din cand in cand priveam la ora care era afisata la bordul masinii si atunci observam o alta lume. Soferul avea camasa de un alb imaculat si calcata impecabil, muzica era relaxanta, iar perdelutele negre de la geamurile masinii, avand intr-un colt scris Premium, prinse cochet cu agrafe, contrastau armonios cu bejul tapiteriei pe care nu se zarea nici cea mai mica pata. Am avut pentru o clipa senzatia pe care trebuie sa o fi avut colonizatorii englezi care veneau pana de curand in Sri Lanka sa-si verifice productia la fabricile de ceai de la Nuwara Eliya. Dar nu-mi placea acest sentiment, eu venisem in Sri Lanka sa ma pierd printre oamenii de pe strazi. Nu mai era mult pana acolo. Dupa doua ore si jumatate am ajuns la hotelul Avani Kalutara. Era o zi insorita de duminica. I-am multumit soferului si i-am urat o zi relaxanta, asta dupa ce i-am dat bacsis si mi-a lasat bagajul in receptia hotelului. Mi-a multumit pentru urare, dar a spus ca va munci intreaga zi, pentru ca altfel este greu sa traiesti in Sri Lanka.
Avani Kalutara este un hotel din categoria medie spre superioara,
value for money, cu servicii excelente, camere decorate frumos si curate, o gradina superba, mancare incredibil de buna si picanta (exact pe gustul meu!), despre care vom mai vorbi. De ce? Pentru ca am reusit sa obtin un interviu de la bucatarul sef al hotelului care mi-a relatat secretele bucatariei din Sri Lanka. Asa ca... stay tuned!
Ce a urmat in urmatoarele 4 zile? Relaxare totala! Mi-a placut mult hotelul si teritoriul acestuia, care includea o piscina mare, o gradina frumos amenajata, lobby si receptie spatioase si aerisite, bar modern unde in fiecare seara era muzica live. Un singur motiv m-ar fi facut sa nu aleg acest hotel, ci altul, dar de acest aspect aveam sa-mi dau seama mult mai tarziu, in ultima zi de plecare. O sa va spun motivul cand ajung cu povestea calatoriei mele in Sri Lanka aproape de final.
Nota: Imaginile incluse in acest material reprezinta proprietatea Aerocenter si nu pot fi reproduse fara acordul Aerocenter.