Fascinatia Orientului – OMAN

        Prima data m-a izbit un miros puternic, floral, dulceag. Am incercat sa-mi dau seama de unde provine. In scurt timp, aveam sa aflu ca vine … de pretutindeni!!! Peste tot in Oman, in magazine, case, piete si bazaruri, se simte miros de tamaie. Asta pentru ca pe aceste meleaguri creste arborele de tamaie, a carui scoarta elibereaza un lichid care lasat in bataia soarelui cateva ore, se solidifica, pentru ca apoi sa fie culese bobitele transparente de tamaie. Exista 4 niveluri de puritate a tamaiei, in functie de care pretul acesteia poate varia. Tamaia de calitatea intai este cea mai pura, fiind transparenta si lipsita de alte impuritati, de aceea se foloseste in scopuri medicale, cateva bobite mestecate tratand indigestiile si durerile de stomac.  Celelalte niveluri de calitate ale tamaiei o recomanda pentru ritualuri religioase, pentru uz casnic sau pentru comert. Asa ca sa nu fii surprins atunci cand vei vedea ca peste tot in oras se arde tamaie.
        Tamaia, cunoscuta in Peninsula Araba ca “luban” este un fel de rasina produsa de scoarta unui copac ce creste la granita delimitata natural de munti si desertul nemarginit. Are frunze mici si un trunchi negru, care pare ars de un incendiu puternic. Copacii sunt arareori recoltati mai mult de doua ori pe an. Legenda tamaiei spune ca plantatiile sacre cu arbori de tamaie erau pazite de serpi zburatori si invaluite intr-o ceata otravitoare. Se spune ca pasarea Phoenix si-a construit cuibul din ramurile arborelui de tamaie si s-a hranit cu “lacrimile”copacului. Alta legenda spune ca in momentul izgonirii din rai, lui Adam i s-au oferit drept consolare aur, smirna si tamaie si la fel cele trei daruri i s-au oferit de catre magi lui Isus.
 

         Asa suna sloganul turistic pentru regiunea Dhofar, pus pe toate mapele de prezentare si pe hartile oferite turistilor. Regiunea este dominata de lantul Muntilor Dhofar. Dhofar este cea mai mare unitate administrativa dintre cele 11 ale Sultanatului Oman. Cel mai mare oras de aici si capitala regiunii se numeste Salalah, dar despre acest oras vorbim putin mai tarziu. Din punct de vedere istoric, regiunea Dhofar este sursa de provenienta a tamaiei, aici fiind cele mai prielnice conditii pentru dezvoltarea unor paduri intregi cu arbori de tamaie. Formati cu cca 30-40 de milioane de ani in urma prin incretirea scoartei terestre, muntii au cel mai inalt varf de 2.100 metri, la Jabal Samhan. In interior, inaltimea acestora scade, dand nastere dealurilor care in cele din urma se pierd in nesfarsirea desertului. Exista insa aici o ciudatenie: pe partea de coasta, muntii se curma brusc in mare, formand un baraj natural abrupt care atinge inaltimea de aproape 1000 de metri. Acesta aduna toata umiditatea si ceata deasa a musonului sud-vestic, dand nastere o data pe an unui fenomen climatic numit de localnici “khareef”, cand din cauza umiditatii toata vegetatia din zona se trezeste la viata, iar peisajul se schimba total.

---

        Vei vedea daca mergi in Oman in timpul sezonului khareef dealuri inverzite pe care pasc in liniste camilele, campii cu iarba de un verde orbitor si vei simti un aer racoros de negasit in alta parte a Peninsulei Arabiei. Acesta este motivul principal pentru care toti arabii din tarile vecine si din peninsula vin aici sa se racoreasca si sa-si petreaca vacanta. Fenomenul Khareef are loc in fiecare an incepand cu mijlocul lunii mai pana in septembrie, cand temperaturile nu depasesc 25 de grade Celsius, iar ploile sunt dese. Tot atunci are loc Festivalul din Salalah sau sarbatoarea musonului, ocazie care aduce in zona peste un milion de vizitatori din tarile Golfului Persic.
 

           Am plecat din Dubai in 25 aprilie si am zburat spre Oman cu compania aeriana Fly Dubai. In cca 2 ore am ajuns in Aeroportul International Salalah putin dupa ora 6 seara, ne-am cazat la Rotana Salalah Resort si, dupa cina, ne-am odihnit pentru aventura ce avea sa inceapa a doua zi. Proaspat treziti de dimineata, am inceput turul partii de est a orasului Salalah, cel de-al doilea oras ca marime din Oman, dupa capitala Muscat. Salalah are propriul aeroport, ceea ce e mare lucru pentru cei care vor sa vina in aceasta parte de sud a sultanatului, atat de populara printre turisti. Ma asteptau 150 de kilometri de parcurs in aceasta zi, pusa sub semnul faimoaselor castele de altadata, conform itinerariului. Pana una alta, prima oprire urma sa o facem in Taqa, un sat traditional de pescari. Dar nu totul merge conform planului, nu-i asa? Natura nu poate fi oprita din cursul ei. Pe drumul spre Mirbat, ne-a tinut calea o turma de camile, asa ca au urmat muuulte poze.

---

        Mirbat, vechea capitala a regiunii Dhofar, a fost un important oras inca de la inceputul secolului 9, datorita comertului cu tamaie, cai si sclavi. Am vazut aici printre cele mai frumoase sculpturi in lemn, atat cat au rezistat acestea timpului, vanturilor si caldurii desertului. Casele vechi par sa vorbeasca calatorului care le trece pragul despre gloria lor de odinioara. Acum, doar vantul si turistii le mai cauta.
 

---

---

---

 

            A fost aproape ireal sa trec de la privelistea caselor atat de afectate de timp, la marea care se ivea la orizont, cu apele ei azurii clipocind in lumina dogoritoare a soarelui. Intr-o parte era trecutul, cu praf, ruine si urme ale trecerii oamenilor pe acolo, iar in cealalta parte era marea albastra, care dadea speranta, racoare si  o priveliste spectaculoasa calatorului raspus de zapusala din miezul zilei. Am zacut la soare, cu ochii privind in departare marea si cateva barci incarcate cu pesti care se intorceau in port. O priveliste care merita totul!

---